Pagini

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog

15 august 2017

Jurnal de pisic/1

Jurnal de pisic/1

14-15 iulie




Pentru inceput, salut pe toata lumea. Nu stiu inca sa scriu eu insumi/insami, dar, pana oi invata, abuzez de bunavointa altora si scriu la dictare. Dupa cum se poate vedea din fotografia de mai sus, sunt un pisic cu sex deocamdata nedeterminat. Maine cica mergem la medicul veterinar ca sa ma despaducheze, ocazie cu care voi afla si eu ce sunt, fetita sau baiat. Trag nadejde ca tot maine va avea loc si ceremonia botezului, urmat, desigur, de o masa festiva cu ceva carnita pentru juniori (maruntita, va rog). Nu-mi cunosc nici varsta. Cred ca am 3-4 saptamani caci am deja ochisorii deschisi (deocamdata albastri) si pot admira spectacolul lumii, stiu sa ma spal singur, stiu sa merg foarte bine, ba pot baga si viteza daca vreau, am dintisori, mananc singur (numai sa am ce!).  Mancatul din farfurioara este, insa, o chestiune foarte dificila, cu care m-am confruntat ieri intaia oara. Nu pot sa mananc altfel decat intrand cu totul in ea.
M-am nascut intr-o pivnita de bloc, undeva langa statia de metrou Stefan cel Mare. Mai am 6 frati. Pe tata nu-l cunosc, tatii sunt intotdeauna, stiti bine, un element de incertitudine, dar o cunosc pe mama. Este o pisica firava, slaba (ca sa nu zic jigarita), neagra, prea putin prietenoasa, asa ca si-a dus toata viata in libertate, pe coclauri, prin pivnite de bloc si lazi de gunoi. Eu am schimbat totalmente tactica caci nu vreau sa raman maidanez. Am plans doua zile in draci si pana la urma am fost bagat in seama. Ieri (14 august) a venit la mine o doamna care mi-a inspirat incredere (o si cunosteam deja din vedere), m-am lasat mangaiat si, in 3 minute, o mare victorie am obtinut: am fost adoptat! Acu huzuresc intr-un apartament mare pe care nu l-am explorat inca in intregime. Imi lipseste mamica mea neagra, dar nu-i rau nici pe  burtica mamicii noi care, din cand in cand, ma lasa sa-i sug degetele sau sa-i fac masaj pe unde apuc. Astea doua sunt placerile mele supreme, ma baga intr-o stare de somnolenta, torc si apoi adorm. Deocamdata atat, dar revin pe masura ce apar noi evenimente in noua mea viata de animal de companie.


P.S. Azi am tras un pipi la litiera ca sa-i fac hatarul mamicii noi, dar am comis si doi pe unde am apucat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Nu aruncati sticlele de parfum golite! In 20 de ani ele vor deveni istorie. In jurul vostru sunt multi colectionari. Pastrati-le, daruiti-le, vindeti-le.