Gardenia este o alta mare piatra de incercare a
parfumierilor. Costurile extragerii prin solventi a mirosului de gardenie sunt
uriase, fiind necesare cam 5 tone de floare pentru a se obtine 1 kg de absolut. Azi toata lumea recreeaza gardenia din
substante sintetice sau din amestecul unor uleiuri esentiale precum iasomia,
tuberoza, galbanum si nuca de cocos. Fiecare parfumier cu reteta sa de gardenie.
In 1895 Richard Hudnut a scos pe piata un parfum numit Gardenia care, se pare,
a folosit chiar o gardenie adevarata. N-am mirosit parfumul si cred ca sansa de
a afla cum mirosea este destul de mica.
De curand am probat tot un parfum Richard Hudnut, in varianta apa de toaleta, care se numeste Southern Gardenia. Nu stiu cand a fost produs caci parfumul nu este indexat de Perfume Intelligence care ramane cea mai buna enciclopedie a parfumului de pe internet. Judecand dupa flacon, parfumul trebuie sa dateze din jurul anului 1940 caci am gasit designul flaconului intr-o forma identica in reclamele din presa vremii. Deci parfumul pare sa aiba cel putin 70 de ani. Este destul de bine conservat, dar nu as spune ca mi-a mirosit a gardenia. Este un parfum destul de bland, dulce, clar floral, greu de descris caci are cu siguranta si ceva aldehide. Mie imi miroase mai ales a ylang ylang si iris. Irisul ii da o textura pudrata. Ar mai putea sa aiba iasomie si cumarina. Nu are mirosul tipic de gardenie, intoxicant, dar, dupa atatia ani, e greu de stiut cum o fi mirosit el in stare proaspata. Acum imi pare un parfum perfect liniar care miroase a pudra. As zice ca este un parfum strict de colectie care nu iti mai poate oferi mari satisfactii olfactive. Oricum mi-a facut placere sa-l miros, mai ales ca mai am in casa o pudra intacta Richard Hudnut datand de prin 1920.
De curand am probat tot un parfum Richard Hudnut, in varianta apa de toaleta, care se numeste Southern Gardenia. Nu stiu cand a fost produs caci parfumul nu este indexat de Perfume Intelligence care ramane cea mai buna enciclopedie a parfumului de pe internet. Judecand dupa flacon, parfumul trebuie sa dateze din jurul anului 1940 caci am gasit designul flaconului intr-o forma identica in reclamele din presa vremii. Deci parfumul pare sa aiba cel putin 70 de ani. Este destul de bine conservat, dar nu as spune ca mi-a mirosit a gardenia. Este un parfum destul de bland, dulce, clar floral, greu de descris caci are cu siguranta si ceva aldehide. Mie imi miroase mai ales a ylang ylang si iris. Irisul ii da o textura pudrata. Ar mai putea sa aiba iasomie si cumarina. Nu are mirosul tipic de gardenie, intoxicant, dar, dupa atatia ani, e greu de stiut cum o fi mirosit el in stare proaspata. Acum imi pare un parfum perfect liniar care miroase a pudra. As zice ca este un parfum strict de colectie care nu iti mai poate oferi mari satisfactii olfactive. Oricum mi-a facut placere sa-l miros, mai ales ca mai am in casa o pudra intacta Richard Hudnut datand de prin 1920.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.