Este foarte probabil sa-ti vina sa cumperi orbeste
violeta de la Penhaligon’s caci are recenzii pozitive, unele chiar foarte
entuziaste, care-l descriu ca pe un « parfum prea frumos ». Recenziile astea care i-au declarat iubire
totala m-au cam mirat caci eu inca nu am reusit sa gasesc niciun parfum care
sa-mi placa la casa Penhaligon’s.
Primul pe care l-am probat a fost Bluebell, desigur atrasa de reclama care i s-a facut, cum ca ar fi fost parfumul printesei Diana. O fi fost unul dintre sutele pe care le avea in garderoba, dar ma indoiesc ca l-ar fi si placut. Mie mi s-a parut un dezastru olfactiv. Inceputul parfumului Violetta este de-a dreptul violent, parca desprins dintr-un film horror, un amestec de de geranium (mult geranium !!!!) cu menta si citrice, urat ca toti dracii si cu iz medicinal. N-ai zice ca este parfum ci o licoare pentru prasnite. Faza I este, deci, de-a dreptul terorizanta. Urmeaza faza iononelor, dar nici in faza asta nu miroase prea bine. Nu stiu cum se face, dar e greu sa gasesti o violeta frumoasa in parfumeria moderna, combinatia iononelor pare a fi destul de dificila. In cazul de fata ele dau un miros de violeta amestecat cu foarte multa frunza de violeta. Rezultatul este un parfum verde strident si frust. Violeta de la Yardley, cu care adesea este comparata , este mult mai mai reusita, dar nu este , din pacate, persistenta. Unde-i este finetea de multi laudata, nu stiu. Mie imi pare un parfum primitiv, de servitoare din epoca victoriana. Doar la Fragonard am mai intalnit genul asta de parfum, parca descins din alta epoca. Dupa 30-40 de minute de calvar, este drept, devine mai agreabil, dar are un iz ciudat, care-mi seamana cu o transpiratie usor acra si care ma cam obsedeaza. Siajul ii este destul de redus, dar parfumul este destul de longeviv, durand in jur de 6 ore. Oricum, nu este genul de violeta pe care-l cautam. Voiam o violeta umeda si mai sfioasa, nicidecum una criminala.
Primul pe care l-am probat a fost Bluebell, desigur atrasa de reclama care i s-a facut, cum ca ar fi fost parfumul printesei Diana. O fi fost unul dintre sutele pe care le avea in garderoba, dar ma indoiesc ca l-ar fi si placut. Mie mi s-a parut un dezastru olfactiv. Inceputul parfumului Violetta este de-a dreptul violent, parca desprins dintr-un film horror, un amestec de de geranium (mult geranium !!!!) cu menta si citrice, urat ca toti dracii si cu iz medicinal. N-ai zice ca este parfum ci o licoare pentru prasnite. Faza I este, deci, de-a dreptul terorizanta. Urmeaza faza iononelor, dar nici in faza asta nu miroase prea bine. Nu stiu cum se face, dar e greu sa gasesti o violeta frumoasa in parfumeria moderna, combinatia iononelor pare a fi destul de dificila. In cazul de fata ele dau un miros de violeta amestecat cu foarte multa frunza de violeta. Rezultatul este un parfum verde strident si frust. Violeta de la Yardley, cu care adesea este comparata , este mult mai mai reusita, dar nu este , din pacate, persistenta. Unde-i este finetea de multi laudata, nu stiu. Mie imi pare un parfum primitiv, de servitoare din epoca victoriana. Doar la Fragonard am mai intalnit genul asta de parfum, parca descins din alta epoca. Dupa 30-40 de minute de calvar, este drept, devine mai agreabil, dar are un iz ciudat, care-mi seamana cu o transpiratie usor acra si care ma cam obsedeaza. Siajul ii este destul de redus, dar parfumul este destul de longeviv, durand in jur de 6 ore. Oricum, nu este genul de violeta pe care-l cautam. Voiam o violeta umeda si mai sfioasa, nicidecum una criminala.
Numele parfumului: Violetta
Casa: Penhaligon’s
Concentratie: EDT
An de aparitie: 1976
Creator:
Gen: feminin
Descriere oficiala:
note de varf: geranium, citrice
note de mijloc: violeta
note finale: santal, mosc, cedru
Aprecieri personale
Intensitate: destul de opulent, mai ales in prima faza
Persistenta: in jur de 6 ore
Flacon: standardul casei
Evaluare : 6,50/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.