Emilie-Fragonard

Nu stiu cand a lansat Fragonard parfumul Emilie, n-am reusit sa aflu, dar el miroase a sfarsit de secol XIX si a Paris, Parisul ala popular si boem din vremea impresionistilor, a Montmartre vesel in zi de sarbatoare, aglomerat, plin de flasnetari, dudui cu flori la palarie, pictori de talent, dar faliti, care-si vand un tablou pe un pahar de absint sau beau pe datorie. Parfumul este un floral bucolic, strident din prima clipa.
Incepe direct cu un buchet floral intepator, dulce-acrisor, care-mi aduce aminte de dropsuri. Se simt bine mai ales violeta si trandafirul care-i dau o doza de romantism. Ulterior ele isi pierd individualitatea intr-un fond floral mieros care se instaleaza pentru o buna bucata de vreme. Parfumul nu  este unul rafinat, dar are viata in el, are bucuria necenzurata a vulgului, are miros de Paris si de duminica insorita, chestie care ma induioseaza si ma face sa-mi doresc sa beau o cafea in Place du Tertre, sa casc gura la spectacolul strazii si la pictorii care se intrec sa agate turisti carora sa le faca un portret. Parfumul este liniar si foarte longeviv, nu are calitati artistice si nu prea ai unde sa-l porti, poate doar la un picnick. E drept ca la final se intampla ceva neasteptat: se pudreaza. E o pudra fina ce-i da o aura angelica.

Numele parfumului: Emilie

Casa: Fragonard

Concentratie: EDT

An de aparitie: 

Creator: 

Gen:  feminin

Descriere oficiala: iasomie, trandafir, neroli, violeta, lacramioara, santal, ambra

Aprecieri personale

Intensitate: opulent

Persistenta: longeviv

Flacon: vezi imaginea

Evaluare : 5/10