Parfumul a fost
un fel de Fracas al anilor 80, nu degeaba au amadoua un accent evident pe
tuberoza. Opulenta lui i-a scandalizat pe multi, iar purtarea lui era
considerata insolenta. Azi s-a asternut praful peste acest parfum si ma si mir
ca mai traieste, cum ma mir ca se mai produc Caleche sau Ysatis. Este un parfum
foarte retro, de-o opulenta ucigatoare,
foarte dens si dulce ca o miere de albine.
Interesul pentru acest parfum banuiesc ca este foarte mic caci a ajuns sa se vanda cu preturi derizorii. Cred ca ghidul lui Luca Turin il mai tine in viata, parfumul fiind evaluat cu 4 stele. Luca Turin are o traire cu aldehidicele, legendarele si parfumurile opulente si iubeste parfumurile de cand era el june, cred ca a facut o fixatie pe care nu poate sa o depaseasca. Am trait si eu in anii 80, am adulmecat si eu aldehidice la greu caci le purta toata lumea, dar azi eu nu as putea purta bombe de felul asta. Parfumul are multe ingrediente, dar putine sunt recognoscibile caci este un aldehic. Partea de inceput este foarte opulenta si este dominata de fructe, in principal caisa si piersica . Mirosul fructat desigur ca, fiind chimie suta la suta, nu prea are legatura cu realitatea si imi aduce aminte de fructele din plastic. Segmentul central al parfumului este stapanit in chip dictatorial de tuberoza, o tuberoza vanjoasa, foarte dulce, grea si lenesa. Cea din Fracas este usor fermentata, dar mai aerisita, mai stravezie. Asta este una pacloasa si animalica. Desi in lista oficiala sunt trecute o serie de alte flori, eu chiar nu le simt. La un moment dat, tuberoza cedeaza si se instaleaza un buchet floral peste care se aseaza patchouli, ambra si santal. Si, colac peste pupaza, un musetel care chiar se simte. Sfarsitul este, desigur, mult mai bland, o combinatie ciudata de note animalice cu musetel. Musetelul ii da un fel de inocenta care-mi adduce aminte de Petits et maman de la Bvulgari. Parfumul, in notele de mijloc si finale, are un miros destul de uleios de la mosc. Desi este aldehidic, vad ca nu-mi provoaca dureri de cap, probabil ca aldehidele C11-12 nu sunt in supradoze. Totusi nu as zice ca este un parfum confortabil nici pentru purtator, nici pentru cei din jur. Culmea este ca eu povestesc despre o apa de toaleta. Nu vreau sa-mi imaginez acest parfum sub forma de EDP, nici nu as avea curaj sa-l probez caci tin la viata mea. Nu stiu cine l-ar mai putea purta , probabil Liz Taylor. Linda Gray, desi are peste 70 de ani si a fost contemporana la maturitate cu parfumul, cred ca are alte gusturi , judecand dupa cat de bine si contemporan arata.
Interesul pentru acest parfum banuiesc ca este foarte mic caci a ajuns sa se vanda cu preturi derizorii. Cred ca ghidul lui Luca Turin il mai tine in viata, parfumul fiind evaluat cu 4 stele. Luca Turin are o traire cu aldehidicele, legendarele si parfumurile opulente si iubeste parfumurile de cand era el june, cred ca a facut o fixatie pe care nu poate sa o depaseasca. Am trait si eu in anii 80, am adulmecat si eu aldehidice la greu caci le purta toata lumea, dar azi eu nu as putea purta bombe de felul asta. Parfumul are multe ingrediente, dar putine sunt recognoscibile caci este un aldehic. Partea de inceput este foarte opulenta si este dominata de fructe, in principal caisa si piersica . Mirosul fructat desigur ca, fiind chimie suta la suta, nu prea are legatura cu realitatea si imi aduce aminte de fructele din plastic. Segmentul central al parfumului este stapanit in chip dictatorial de tuberoza, o tuberoza vanjoasa, foarte dulce, grea si lenesa. Cea din Fracas este usor fermentata, dar mai aerisita, mai stravezie. Asta este una pacloasa si animalica. Desi in lista oficiala sunt trecute o serie de alte flori, eu chiar nu le simt. La un moment dat, tuberoza cedeaza si se instaleaza un buchet floral peste care se aseaza patchouli, ambra si santal. Si, colac peste pupaza, un musetel care chiar se simte. Sfarsitul este, desigur, mult mai bland, o combinatie ciudata de note animalice cu musetel. Musetelul ii da un fel de inocenta care-mi adduce aminte de Petits et maman de la Bvulgari. Parfumul, in notele de mijloc si finale, are un miros destul de uleios de la mosc. Desi este aldehidic, vad ca nu-mi provoaca dureri de cap, probabil ca aldehidele C11-12 nu sunt in supradoze. Totusi nu as zice ca este un parfum confortabil nici pentru purtator, nici pentru cei din jur. Culmea este ca eu povestesc despre o apa de toaleta. Nu vreau sa-mi imaginez acest parfum sub forma de EDP, nici nu as avea curaj sa-l probez caci tin la viata mea. Nu stiu cine l-ar mai putea purta , probabil Liz Taylor. Linda Gray, desi are peste 70 de ani si a fost contemporana la maturitate cu parfumul, cred ca are alte gusturi , judecand dupa cat de bine si contemporan arata.
Numele parfumului: Giorgio
Casa: Giorgio Beverly Hills
Concentratie: EDT
An de aparitie: 1981
Creator: M. Quince, Francis Camail, Harry Cuttle.
Gen: feminin
Descriere
oficiala:
note de varf: caisa, piersica, neroli, bergamota
note de mijloc: tuberoza, gardenie, orhidee, iasomie,
ylang-ylang, trandafir.
note finale: ambra, santal, muschi de stejar, musetel,
mosc, vanilie, cedru
Aprecieri personale
Intensitate: foarte opulent
Persistenta: 3-4 ore
Flacon: vezi fotografia
Evaluare : 6/10
Abia azi l-am testat si eu. E tare opulent, chimie cat cuprinde si incredibil de longeviv. Nu imi place, dar nici nu-mi displace. Daca l-as avea nu cred ca l-as purta. Oricum am simtit des mirosul acesta cand eram in liceu. Aveam vreo 2 profesoare care lasau o dara de parfum in urma lor care semana cu parfumul acesta...posibil sa fi fost chiar el.
RăspundețiȘtergereEu nu l-as putea purta sub nicio forma, imi depaseste limitele.
RăspundețiȘtergere