WOW,
ce parfum interesant! Nu m-au atras niciodata parfumurile care evoca pielea,
dar asta este cu totul special, avand o evolutie spectaculoasa. Cam toate parfumurile au
note de varf frumoase, incercand sa te cucereasca din primul moment. Asa se
face ca, de multe ori, te grabesti si te pacalesti, facand o alegere pe care
mai tarziu o regreti. La Cuir Ottoman primele note nu sunt deloc apetisante,
simti un miros bizar care mie imi aduce aminte de turnarea asfaltului, faza aia
in care el este inca incins. Unii vorbesc despre cauciuc ars, cred ca se refera
la aceeasi faza. E un soc olfactiv caci te-ai fi asteptat la orice, doar la
asta nu.
Din fericire, nota asta insolita dispare repede si apare un miros de piele prelucrata, zic prelucrata pentru ca e mirosul ala tipic cu care te intalnesti cand iti cumperi o pereche de pantofi noi, care nu e prea placut caci are un miros chimic si oarece iz de fum, ba parca iti aduce aminte si de ceva medicamentos. De la pielea proaspat manufacturata este o trecere foarte lina, abia sesizabila, spre o piele umanizata prin purtare, piele care preia si inmagazineaza mirosuri personale. E o piele calduta, moale, foarte placuta la purtare, care ma duce cu gandul la manusile subtiri, inmuiate de purtare care mai au un vag miros de piele, dar in care iti regasesti mirosul personal, mirosul cremei de maini si mirosul parfumului tau cotidian, toate estompate si amestecate. As numi pielea asta, piele cu memorie. Gasesti in pielea ottomana mirosurile Orientului, cele de ramase de la balsamurile hammam-ului, mirosuri de cadana si de harem (jasmin), un vag miros de tutun de narghilea, miros de tamaie. In partea finala, parfumul capata chiar o nota gurmanda, la mirosul de piele, tot mai estompat si personalizat, adaugandu-se o usoara si placuta aroma de vanilie, ca sa fie si oarece baclavale si sarailii. Toate astea la un loc dau charm parfumului si il fac foarte senzual.Totul de o finete incredibila, realmente o opera de arta. Minunat de purtat toamna si iarna ca parfum de zi.
Din fericire, nota asta insolita dispare repede si apare un miros de piele prelucrata, zic prelucrata pentru ca e mirosul ala tipic cu care te intalnesti cand iti cumperi o pereche de pantofi noi, care nu e prea placut caci are un miros chimic si oarece iz de fum, ba parca iti aduce aminte si de ceva medicamentos. De la pielea proaspat manufacturata este o trecere foarte lina, abia sesizabila, spre o piele umanizata prin purtare, piele care preia si inmagazineaza mirosuri personale. E o piele calduta, moale, foarte placuta la purtare, care ma duce cu gandul la manusile subtiri, inmuiate de purtare care mai au un vag miros de piele, dar in care iti regasesti mirosul personal, mirosul cremei de maini si mirosul parfumului tau cotidian, toate estompate si amestecate. As numi pielea asta, piele cu memorie. Gasesti in pielea ottomana mirosurile Orientului, cele de ramase de la balsamurile hammam-ului, mirosuri de cadana si de harem (jasmin), un vag miros de tutun de narghilea, miros de tamaie. In partea finala, parfumul capata chiar o nota gurmanda, la mirosul de piele, tot mai estompat si personalizat, adaugandu-se o usoara si placuta aroma de vanilie, ca sa fie si oarece baclavale si sarailii. Toate astea la un loc dau charm parfumului si il fac foarte senzual.Totul de o finete incredibila, realmente o opera de arta. Minunat de purtat toamna si iarna ca parfum de zi.
Numele parfumului: Cuir Ottoman
Casa: Parfum d’Empire
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2006
Creator: Marc-Antoine
Corticchiato
Categorie olfactiva: oriental, lemnos
Gen: unisex
Descriere oficiala:
note de varf si fond: iris, cistus, styrax, jasmin egiptean
note finale: vanilie, boabe de tonka, tamaie
Aprecieri personale
Intensitate: discret
Persistenta: de lunga durata
Flacon: cel obisnuit, de forma cilindrica, cu eticheta albastra
Evaluare: 10/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.